Scrisori de dragoste

love-letterDespre dragoste, Octavian Paler spunea că: A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.Aşa şi cred că este. De câte ori nu vi s-a întâmplat ca o zi grea, mohorâtă, să se lumineze brusc atunci când vă întâlneaţi cu persoana dragă vouă? Sau să simţiţi că nu mai aveţi nimic de oferit, că sunteţi putrezi pe interior, că viaţa a intrat într-o rutină bolnăvicioasă, şi toate acestea să dispară atunci când aţi întâlnit pe cineva care v-a furat, fără să vă daţi seama măcar, inima?

Adevărul, trist din punctul meu de vedere, este că oamenii au renunţat să mai vorbească deschis despre ceea ce simt, nu-şi mai pun gândurile pe hârtie pentru ca apoi să parfumeze scrisoarea şi să o expedieze persoanei dragi. Plicul timbrat a fost înlocuit cu sms-ul sau email-ul, punctele de suspensie care întrerupeau fraza sub greutatea emoţiilor au fost şi ele înlocuite cu smile-uri şi diverse icon-uri.  Conversaţiile online, declaraţiile de dragoste trimise pe Facebook sau alte reţele de socializare, nu au absolut nimic din profunzimea şi sensibilitatea pe care epistolele de altădată le duceau cu ele către destinatar.

Nu spun că nu mai ştim să iubim. Sunt convinsă că omul, oricât de mult s-ar schimba vremurile, va fi mereu capabil să ofere şi să primească dragoste. Desigur, fiecare în felul său – şi aici ar fi multe de povestit, pentru că dacă la întrebarea “Ce este dragostea?” răspunsurile sunt asemănătoare, modul în care ne manifestăm sentimentele pe care le avem pentru persoana iubită, gesturile … toate astea diferă de la om la om. Ştim să iubim. Dar să scriem despre asta, mai ştim?  Sau este ceva demodat, deplasat, ridicol chiar?

Personalităţi precum Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Johann Wolfgang von Goethe sau Calistrat Hogaş obişnuiau să-şi alinte iubitele cu declaraţii de dragoste atent puse pe hârtie. Erau scrisori pline de pasiune, uneori gelozie, frământări tulburătoare sau dorinţe arzătoare. Astăzi poate că ni se pare ciudat să citim aceste scrisori pentru că noi, cei care am reuşit să facem primul pas pe Lună, să realizăm prima inimă artificială operaţională sau să inventăm iPhonul, devenim din ce în ce mai stângaci în a scrie.

Am ales pentru voi câteva scrisori de dragoste scrise în alte timpuri, atunci când îndrăgostiţii foloseau hârtia şi plicul timbrat pentru a-şi trimite unul altuia cele mai tainice gânduri. Lecturare plăcută! :)

18_eminescu_e6fd2bfb56O poveste de dragoste despre care s-au scris mii de pagini, apreciată sau criticată, este cea dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle. Având serioase probleme de sănătate, Veronica pleacă la Viena pentru a urma un tratament special.  Avea 22 de ani. Întâmplarea face ca la Viena să meargă la o serată artistică unde era prezent şi Mihai Eminescu, ale cărui poezii le citise în mare parte, dar pe care nu îl văzuse niciodată.

Mihai Eminescu către Veronica Micle:

Știi tu ce dragă-mi ești? Din ce în ce mai dragă, pentru că în tine s-a încheiat viața mea și cu toate astea – așa ne-a fost scris amânduror – prin despărțiri să trecem ca să se lămurească prin amărăciune sufletele noastre. Scumpă Moțico, nu număra zilele, căci în luna viitoare, în Aprilie, vom fi la un loc pe mult, mult timp și apoi… așa pentru totdeuna. Acesta e cel din urmă termen al amărăciunii noastre, și acesta va trece că vreme este. ș-apoi nu ne va mai despărți nici Dumnezeu, nici dracul.

Te sărut pe gât și după cap și pe obrajii amândoi și “le brin d’amour” pe gură și mânuțele și la coate și pe umăr și rămân al tău.
 Emin

Veronica într-o epistolă din 27 Martie 1880, scrisă la Iaşi şi trimisă la Bucureşti lui Eminescu:

Afară plouă, eu stau perdută pe gânduri, ura şi indiferenţa oamenilor, lipsa şi depărtarea ta, iubirea mea nespunsă (sic), toate aceste îşi împart rând pe rând fiinţa mea, şi în mijlocul unui vârtej în care mă pierd mă întreb tainic şi acum te întreb pe tine oare această tristă stare de lucruri se va schimba vreodată? Şi te întreb acum pe tine mai serios decât nicicând – tu care spuindu-mi că mă iubeşti m-ai făcut să sufăr amar o iarnă întreagă, încât sufletul mi-i bolnav – te întreb şi te rog să-mi răspunzi face-mă-vei fericită, adecă să ne înţelegem, eu înţeleg fericirea în aceea să fiu lângă tine, să fiu în fine a ta”.

Cioran către Friedgard Thoma:

„Vă mai amintiţi de plimbarea atât de apropiată pe marginea lacului? Din cauza frigului, azi-dimineaţă nu era aproape nimeni acolo. Doar eu cu lacrimile mele. Niciodată în viaţă nu am vărsat atât de multe, fără cea mai mică posibilitate de a râde. Nu înţeleg ce caut pe lumea asta în care fericirea mă face şi mai nefericit decât nefericirea. Pentru mine aţi devenit atât de importantă încât mă întreb cum va sfârşi întâlnirea noastră. Aş vrea să evadez cu dumneavoastră într-o insulă părăsită şi să plâng toată ziua. Acest loc mi-a devenit brusc drag pentru că îl cunoaşteţi şi îl îndrăgiţi”.

Lucian Blaga către Cornelia Brediceanu:

,,Dacă tu eşti a mea, dacă tu îţi dăruieşti eul tău-mie, atunci şi eu o să-ţi dăruiesc ţie şi tuturor celorlalţi lucruri frumoase, unice în felul lor…Altfel, crede-mă, aş închide buzele şi aş tăcea viaţa întreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te-a piedut. Aş tăcea retras în mine, şi nimeni n-ar şti după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac: Tu!”.

Mircea Eliade despre Maitreyi Devi în romanul “Maitrey”:

Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat şi şi-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată braţul întreg gol şi m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară”.

eliadeÎn timpul studiilor din India, marele filosof Mircea Eliade a trăit o frumoasă poveste de dragoste interzisă alături de indianca Maitreyi Devi. Forţat să se întoarcă în România, Mircea Eliade se hotărăşte să adune toate scrisorile şi bileţele de dragoste pentru a scrie cunoscutul roman „Maitreyi”, dedicat frumoasei indience.

Maitreyi e neînchipuit de senzuală, deşi pură ca o sfântă. De fapt, acesta e miracolul femeii indiene: o fecioară care ajunge amanta perfectă în cea dintâi noapte”. (Fragment din romanul „Maitreyi”)

În 1974 a apărut şi cartea-răspuns a lui Maitreyi, cu titlul în sanscrită „Na Hanyate” / „Nu moare”, premiată de Academia de Litere din India. În 1976, cartea a fost tradusă din bengali în engleză, completările lui Maiytreyi având drum liber către cititorii din întreaga lume.

Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Şi ce, dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele şi continentele care ne despărţeau. Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârşirea. Dar pot oare occidentalii să înţeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârşirea iubirii are loc în pat. Totuşi, el ştia, cu siguranţă ştia. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în braţele lui, în chenarul uşii. El îmi şopteşte: Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ţi ating sufletul”. (fragment din cartea „Dragostea nu moare” scrisă de Maitreyi Devi)

Pascal către domnişoara Roannez:

Cea dintai urmare a dragostei este de a inspira un mare respect: simti veneratie pentru ceea ce iubesti. Si este foarte firesc, nu recunosti nimic mai maret pe lume decat ceea ce iubesti.

In dragoste, o simpla tacere spune mai mult decat vorbele. E bine ca ele sa-ti fie interzise; exista o elecventa a tacerii mai impresionanta decat limbajul insusi. Ce convingator este indragostitul cand nu poate vorbi si cat spirit dovedeste el! Oricata vivacitate ai avea, este bine, in anumite imprejurari, sa o strunesti. Asta se intampla fara vreo constrangere si fara o pregatire si spiritul actioneaza in acest chip fara sa o fi premeditat. Se intampla astfel dintr-o nevoie interna a spiritului.

Johann Wolfgang von Goethe către Charlotte von Stein:

Scrisorile mele de dragoste ti-au dezvaluit cat de indragostit sunt. Nu mai cinez la Court, ma vad cu putina lume, si imi fac plimbarile singur si la fiecare loc frumos imi doresc sa fii langa mine.
Nu ma pot abtine sa nu te iubesc chiar mai mult dcat imi face bine; voi simtii bucuria doar cand te voi vedea din nou. Ma gandesc la tine tot timpul, amintirea ta nu ma paraseste niciodata. Tu esti etalonul pentru toate femeile pe care le vad, pentru toti oamenii; prin dragostea ta vad lumea. Si acest lucru face ca lumea nu sa arate mai incetosata ci dimpotriva – dragostea ta o face sa se vada mai clara; vad mult mai clar acum cum sunt oamenii si ce planuiesc, ce isi doresc, ce fac si ce le face placere; dar nu-i mai invidiez pentru ce au, a ma compara cu ei e o placere secreta a mea, caci eu detin cea mai scumpa comoara si sunt cel mai bogat, mai norocos si mai fericit dintre toti.”

Voi când aţi scris ultima scrisoare de dragoste?

Următorul post
Scrie un comentariu

6 comentarii

  1. Mihaela, minunt articolul, dar, daca-mi ingadui, as avea o remarca:prea mult de odata. Frumosul, ca si emotia, trebuie savurat pe indelete.
    Nici iubirea, oricat de vulcanica, nu se traieste in scurt.
    Arderile sunt prea intense.
    Chiar acum, traiesc o asemenea stare devoratoare.
    Felicitari, si multumesc pt vizita si like.
    Madi si Onu

    Răspunde
  2. Bine ca nu te-am necăjit.
    După articol, ai un suflet prea delicat, să fie mustrat de un străin.
    Şi eu te mai aştept! :)
    Madi şi Onu

    Răspunde
    • Observaţiile, chiar şi criticile, sunt constructive pentru mine. Dacă toată lumea m-ar lăuda, sigur ar fi ceva în neregulă :))
      O să te vizitez, fără îndoială!

      Răspunde
  3. necula vali nicoleta

     /  25 aprilie 2013

    off zilnic trimit cate o scisoare iubitului meu…. :(

    Răspunde

Părerea ta

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Blogul lui Tavi

Pune punctul pe i

Mihai

'O carte cu coperţi albe şi pagini negre'

Voluntar pentru iubire

Din dragoste pentru necuvantatoare

Honey Bi's

Un blog...cu de toate! (fără ceapă)

Colțul Cultural

Repaus cu cap

Maria Magdalena Danaila's Blog

altfel decat pe scena

whenmum

mum(ing), searching, walking, living, smiling

Aurescu - Despre nimic

It is about nothing

Stropi din sufletul meu

Pentru-a dărui suspine Mult efort nu-i necesar, Însă pentru a face-un bine E nevoie de mult har.

Subconstientul genial

Speranta noastra spre nemurire

Tinerii pentru dreptul la viaţă (TDV)

Voluntariatul - cheia spre succes în promovarea unui mod sănătos de viaţă

Blogul lu' Ratzone

Un blog de bun simt

Calea spre succes

Blog despre oameni de succes in viata, cariera, film, muzica, gandire si realizarile lor

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 501 other followers

%d bloggers like this: